Moartea nu este nici pe departe etapa care ar trebui să ne sperie,să ne înspăimânte.. căci ea face parte din ciclul vieţii.De ce să nu ne speriem când vine vorba de naştere?Sufletul îşi alege trupul,că apoi să-l părăsească.
 
           În schimb,sunt speriat de ceea ce moare în interior.. ce moare în noi în timp ce trăim;acea parte din noi ce se stinge odată cu moartea unei persoane dragi.. sau cu o prietenie pierdută,ceea ce moare în noi într-o zi ploioasă sau în momentul despărţirii.. ceea ce moare în noi în momentul în care un vis drag al nostru rămâne neîmplinit.
 
           Aş vrea să nu mai pierd bucăţi din suflet.Aş vrea să rămân întreg.. pentru că în final,sufletul este tot ceea ce avem,tot ceea ce suntem.

"Someone once said, that death is NOT the greatest loss in life...the greatest loss is what dies inside of us;while we live."